De la baiat la mascul

Posted on January 09, 2013, 7:37 am
8 mins

 Joi, 7 decembrie

Frig de crapă tramvaiele în staţie, am ţurţuri la gură, 6 straturi diferite de haine pe mine, un ghiozdan albastru în spate şi un bilet de autobuz până la şcoală. Bilet doar dus ca nu mai are mama bani. Încep ziua cu două ore hardcore de matematică (din care 30 min de somn) şi continui cu alte ore de somn (chimie, fizca şi alte SF-uri dintr-astea). Mă plictisesc aşa că mă hotărăsc să mai adaug două absenţe la cele 200 deja acumulate. Mă plimb cu un prieten prin campusul universitar şi, printre discuţii filosofice aprinse despre femei, bani, maşini şi crocodili, ne pică o fisă. Noi terminăm liceul şi trebuie să ne înscriem la facultate, dar nu ştim ce facultate. Aşadar, ne ducem să alegem una.

În universitate… multe culori frumoase şi cuvinte ce nu ştim cu ce se mănâncă. Ne uităm pe nişte liste suspecte ce ar putea să deţină cheia viitorului nostru (bioinginerie medicală, fizică, informatică, etc.).

Într-un moment de “inspiraţie divină”, mă îndrăgostesc de nişte cuvinte din acea listă şi mă hotărăsc că acolo voi fi student în anul ce urmează. “Economie şi Administrarea Afacerilor”, specializarea Marketing. GENIAL.

Dar dacă mă întrebai ce-i ăla marketing, îţi ziceam că se mănâncă cu gem de banane.

Primul an de facultate. Culori şi mai multe şi mai frumoase, cuvinte complicate, colege drăguţe, multă bere, distracţie, cluburi, colege drăguţe, profesori la care nu se poate copia, profesori de treabă, examene, fiţuici, nopţi de învăţat din greu cu colege drăguţe în cameră, bani, mulţi bani cheltuiţi.

Anul 2 de facultate. Am chef să văd ţara, vreau să cunosc lume nouă, colege drăguţe, vreau să îmi ridic notele la facultate, profesorii îmi par cam limitaţi, idei de afaceri, distracţie, bere, bere, bere… hâc… bere.

Anul 3 de facultate. Marketing, merchandising, vânzări, bani cheltuiţi, note în scădere, nu fac faţă, profesori indiferenţi, ore de somn în amfiteatru, examene, fiţuici, colege drăguţe, n-am chef… JOB.

Anul 3 de facultate… din nou. Repet ultimul an, pentru că mi-a plăcut atât de mult prima dată (evident). Profesori ce nu ştiu ce vorbesc, depăşiţi de vremurile în care trăim, job, examene inutile, note ce nu îmi creează viitorul, nopţi de insomnie, frustrări, filosofeli. Frustrări pentru că nu ştiu ce fac. Facultatea nu mă reprezintă, banii nu-mi ajung.

Vreau afaceri, vreau maşini, vreau călătorii, vreau stil de viaţă.

Visez aiurea.

Îţi sună cunoscute toate astea? Cred că da. Sunt un simplu om, cu frustrări, cu aspiraţii, cu vise măreţe, un om ce are impresia că a pierdut enorm de mult timp în mod inutil.

Dar nu mă dau bătut. Ştiu că se poate mai mult în viaţa asta, ştiu că nu m-am născut ca să fac o facultate, să îmi găsesc un job (nu în domeniul pentru care m-am pregătit), să fac o datorie imensă la bancă pentru un apartament în centru şi o maşină decentă, datorie ce o plătesc toată viaţa şi la final, să mor lăsând poate în urmă un copil setat a urma aceeaşi cale ca şi mine.

Şi muncesc mai mult.

Maşini, călătorii, stil de viaţă… astea sunt apa de ploaie deja. Nu asta vreau. Deşi nu mă deranjează să le am. Asta îşi doreşte orice “român”.

Îmi dau seama pentru prima dată în viaţă… ca de fapt nu ştiu ce vreau. Nu ştiu ce am obţinut până acum, nu ştiu ce să fac cu ce am obţinut, nu vreau ce am, vreau mai mult şi nu ştiu ce. E frustrant, nu vreau să mor aşa.

Şi muncesc şi mai mult. Citesc orice-mi pică în mână, cunosc oameni de succes, îi analizez, îi studiez, îi întreb cum stă treaba, muncesc şi mai mult. Deja nu mai dorm, am insomnii, dar culmea e că nu sunt obosit.

Toată viaţa e ca un vis cu ochii deschişi, un film mut ce rulează pe lângă mine, eu merg într-o direcţie, dar de fapt stau în loc ca magaru’ în ceaţă, sunt panicat, inima îmi bate dar e moartă, muncesc, iau bani, cheltui… dar eu ce vreau?

31 decembrie.

Sunt invitat la o petrecere de revelion, am hainele pregătite, am toată seara aranjată şi plătită, zâmbetul e pe buze, la fel de fals şi natural în acelaşi timp.

Pe birou… o foaie albă A3 şi două creioane. Unul mecanic HB şi unul B6. Mă apuc să desenez în gol. O imagine ce mi-a rămas în cap… nu ştiu de unde. Îmi amintesc între timp ca atunci când eram mic, desenăm câte 25 ore din 24 şi eram mulţumit.

Mă uit la ceas şi e deja ora 6:14. E dimineaţă iar revelionul a trecut. Când dracu’ a trecut timpul? Mă uit la telefon, 6 apeluri pierdute şi 17 mesaje. Lumea mă aştepta iar eu am pierdut firul, am pierdut noaptea.

Mă uit la tavan pierdut, râd ca prostul şi sunt mulţumit. Iau o foaie de hârtie şi scriu ce-mi place să fac.

1. Să scriu.

2. Să desenez.

3. Să escaladez munţi.

Lecţia după atâţia ani de muncă.

Plăcerea în viaţă nu e să obţii banii cu care să-ţi iei maşina faină. Ci să obţii banii cu care să-ţi iei acea maşină… făcând ceea ce-ţi place.

Facultatea, o alegi din necesitate, o faci din necunoştinţă de cauză poate, job-ul îl faci tot din nevoie, maturizarea vine după experienţa de viaţă. Baiatul devine mascul atunci când începe să facă ceea ce îi place şi pune pasiune în ceea ce face.

Degeaba ţi-ai trăit viaţa dacă nu ai făcut ce-ţi place să faci.

Comments

comments

4 Responses to: De la baiat la mascul

  1. Alina

    January 9th, 2013

    Imi place articolul, nu stiu daca e coincidenta sau asa trebuie sa fie, insa impartasim aceleasi sentimente. Stii ce cred? Cred ca inspiratia si vocatia vin atunci cand nu le mai cauti, cand iti odihnesti mintea si dai tot acolo unde esti! Te imbratisez Bogdane, avem muuulte de povestit! >:D<

    Reply
  2. George

    January 9th, 2013

    pe scurt…un dus rece…

    Reply
  3. Petru

    January 9th, 2013

    Super! Bravo! M-ai determinat sa reiau lucrurile pe care le-am facut candva cu mare pasiune!

    Reply
  4. Catalin

    January 14th, 2013

    Asa e ! De asta trebuie sa facem tot posibilu sa facem ceea ce ne place si sa scoatem si bani din asta.

    Reply

Leave a Reply

  • (not be published)