Manifest pentru autenticitate sau cum să vorbeşti cu o femeie

Posted on January 02, 2015, 9:10 pm
12 mins

tango-cum-vorbesti-cu-femeile-tmAm început să mă gândesc la acest articol într-o noapte alba din octombrie. Nopţile ploioase în oraşele mari au ceva aparte. Amestecul de lumini, oameni grăbiţi şi cauciucuri reci care rulează pe asfaltul ud, formează o aromă citadină specială, pe care de obicei îmi place să o savurez alături de o băutură fină sau rareori, să o înec în fum de ţigară.

Aşa începe povestea mea din seara asta. Este o poveste despre măşti, cravate şi tocuri înalte. E povestea oraşelor moderne în care ne jucăm fiecare rolul şi care nu mai are nimic de-a face cu eleganţa jobenelor şi corsetelor de altădată. 

Nu e o poveste nouă, probabil o ştii sau bănuieşti de ceva timp, dar cum fiecare poveste este făcută specială de către povestitor, sper să îţi placă să o reauzi din gura mea. Vreau să savurezi rândurile astea în liniştea camerei tale, pentru că apoi să poţi să te oprești câteva minute din agitatia zile pentru a medita un pic linistit la cele scrise aici.

Cu părere de rău te anunț că modernismul, împreună cu televiziunea cinematografia şi internetul, ne-au făcut să trăim într-o lume superficială. Atât bărbaţii cât şi femeile îşi doresc azi parcă mai mult ca oricând să pară ceea ce nu sunt.

Încearcă cu încăpăţânare să creeze o iluzie care să se încadreze în normele Photoshop-ate văzute pe coperțile revistelor sperând că asta îi va face mai doriţi, mai plăcuţi, mai atrăgători sau mai interesanţi. Se axează prea mult pe exterior şi uită că ceea ce contează este să lucreze interiorul.
Ceea ce mă sperie, este mişcarea care încurajează din ce în ce mai mult superficializarea relaţiilor dintre oameni. Felul în care interacţionăm la diverse întâlniri sociale arată de multe ori ca o comedie prost jucată.

Mulţi dintre voi ne-au întrebat cum creezi o legătură emoţională intensă cu o femeie, cum faci ca întâlnirea cu o femeie să fie memorabilă şi cum să creezi acea apropiere specială…

Sâni falşi, buze false, par fals, şi mai nou ochi falşi. Toate astea merg mână în mână cu relaţiile fade.
E suficient să analizezi o simplă seară dintr-o bodegă de fiţe din oricare oraş mare, ca să vezi rulând aceeaşi banda de film contemporan.

La masa alăturată o blondă frumos machiată, cu unghii “french” şi cu un păr vopsit superb, îţi aruncă curioasă ocheade, dar când te uiţi către ea se face că nu o interesezi. Apoi, simţi parfumul tare al unui tip care trece pe lângă tine şi vrea să dea senzaţia că nu dă doi bani pe parerea celor din jur, dar în schimb este pus la 14 ace, nu are pic de păr pe el şi are freza mult mai aranjată decât blonda de mai devreme.
Se aşează tacticos lângă blonda care continuă să îţi arunce ocheade şi începe să se uite tacticos în menu. Fie că îmi permiţi fie că nu, îmi plec indiscret urechea către masa lor. E prima lor întâlnire. Cu dezamăgire, observ cum după câteva cuvinte despre trafic, un coleg tâmpit de la muncă şi ploaia blestemată de afară se aşterne tăcerea.

După această conversaţie captivantă, fata îşi aprinde o ţigară şi se afundă în gânduri, iar el începe să se joace cu paiul într-un frappe şi apoi zgârie cu degetul ecranul telefonului. Băiatul mai aruncă vreo două vorbe despre chelneriţă şi ce s-a întâmplat aseară în clubul X, apoi nu mai ştie ce să zică. Începe să analizeze pe furiş trei fete care sunt cu două mese mai încolo, fără să îşi dea seama că femeia din faţa lui îl observă dezamăgită.

Blonda noastră cu lentile de contact verzi şi-a pierdut deja speranţa oricărei conversaţii interesante şi încearcă să îşi facă seara mai interesantă făcându-şi curaj să se uite timid în ochii tăi. Şi acum, dincolo de lentilele false, vezi dorinţa ei de a se bucura de viaţă, de a trăi autentic, de a se exprima fără mască şi de a simți intens fiecare clipă. Vezi dorinţa ei de a exprima toate astea, dar nu are în faţa cui să se deschidă, pentru că bărbatul din faţa ei este prea închis ca să poată purta o discuţie autentică. Este prea clişeizat.

Atunci mă întreb de ce autenticitatea pierde azi teren în fața superficialităţii. De ce din ce în ce mai mulţi bărbaţi şi femei încearcă să pară ce nu sunt şi în felul ăsta ridică între ei ziduri grele pavate cu discuţii “safe”, zâmbete de complezenţă, clişee şi opinii universal valabile.

În condiţiile astea, nu e de mirare de ce este greu să conversezi într-un mod autentic de la bărbat la femeie, de suflet la suflet şi de ce nu, de la inimă la inimă. Toţi vrem să dăm impresia că suntem perfecţi, că nu avem niciun defect şi că suntem de nedoborât.

Dar adevărul este altul.

Suntem vulnerabili, şi ne e frică să ştim asta, ne e frică să recunoaştem asta.

Se întâmplă de multe ori să Îţi placă o femeie şi în secunda 12 îţi zici că ceea ce eşti tu de fapt nu e suficient de bun pentru a o cuceri. Atunci vrei să devină totul mai pompos. Încerci să duci totul la extrem. Cauţi replica perfectă, hainele perfecte, tonul perfect, postura perfectă sau… scuza perfectă. Până ajungi lângă ea şi deschizi gura nu mai rămâne nimic autentic din tine si normal ca nu are ce sa îi placă.
Toată mascarada asta este un frumos rotunjit “Zero”. Ea vrea să te cunoască pe tine şi nu o imagine exterioară, vrea să ştie ce simţi, ce îţi place la ea, ce pasiune te face să te trezeşti în fiecare dimineaţă sau pentru ce iubeşti femeia si ce te-a facut sa o alegi tocmai pe ea.

Te duci acolo, şi în loc să o priveşti ca pe o femeie, o vezi că pe o garnizoană ce trebuie cucerită cu nuș’ ce fel de strategie secretă, replică deşteaptă sau alte prostii văzute la cinema sau citite din greşeală pe net.
Lucrurile sunt mult mai simple și mai naturale decât atât.

Hai să îţi spun un secret pe care poate îl bănuiai. E mai ciudat să nu fii congruent cu imaginea pe care încerci să o afişezi, decât să fii 100% TU, cu felul tău natural şi personalitatea ta.

Dacă crezi că nu te va place, foarte bine. Nu trebuie să vrei să te schimbi după cum bate vântul sau după gusturile fiecărei femei căreia nu îi place mutra ta. Nu asta îți dorești. Oricum nu poţi fi compatibil cu oricine, oricând, oricum şi ăsta e un lucru bun.

Îţi spun eu ce îţi doreşti de fapt.

Îţi dorești ca o femeie să te placă pentru ceea ce eşti.

Şi acum am să îţi spun ce îşi doresc femeile de fapt.

Îşi doresc lângă ele un bărbat relaxat, care să fie comod cu ceea ce este, să fie comod cu masculinitatea lui, să fie comod cu faptul că a fost lăsat pe pământ cu rolul de a o conduce.

Te asigur că nimic nu este mai captivant pentru o femeie inteligentă decât o conversaţie autentică în care exprimi ceea ce eşti şi exact ceea ce vrei de la ea, nu ceea ce crezi că ar fi bine să pari.

Felul în care arăţi contează prea puţin, câţi bani ai contează prea puţin. Ceea ce contează cu adevărat este felul în care o faci să se simtă când e cu tine. Contează abilitatea ta de transforma acel moment în ceva special. Şi acest lucru îl faci riscând să fii un pic vulnerabil, riscând să vorbeşti despre lucruri mai profunde decât vremea, facultatea sau job-ul.

Conversaţiile placide construiasc relaţii placide.

Conversaţiile autentice creează relaţii autentice. 

 

 

Comments

comments

2

2 Responses to: Manifest pentru autenticitate sau cum să vorbeşti cu o femeie

  1. Andrei

    January 20th, 2015

    Am fost uimit sa vad un articol. Verificam website ul o data la cateva luni si mi a placut sa vad ca nu a murit. Mereu am fost atras de cuvintele speciale. Sper impreuna cu Bogdan sa nu il lasati si sa mai gasesc articolr.
    Unul din cititori.

    Reply
  2. tony

    May 5th, 2015

    Wow, articolul este super. Exact ceea ce trebuia, atat cat trebuia, fara cuvinte suplimentare.
    Asta chiar e adevarat, conexiunile puternice sunt pe cale de disparitie intr-o societate din ce in ce mai platonica, noroc de oameni ca voi, care ne mai deschid ochii. Tineti-o tot asa! Good luck! 🙂

    Reply

Leave a Reply

  • (not be published)