Orientarea cu Busola si Harta

Posted on February 10, 2013, 9:38 am
17 mins

busola-harta-orientareAu fost două cazuri în urma cărora mi-am dat seama cât de importantă este busola şi harta atunci când pleci într-o excursie pe munte. În ambele cazuri dacă nu aş fi avut cu mine o busolă lucrurile ar fi putut lua o întorsătură destul de serioasă. În primul caz ar fi însemnat să petrec o noapte pe un vârf de munte într-o ceaţă cumplită la – 10 grade Celsius şi în al doilea caz ar fi însemnat să merg pe un drum greşit şi să mă prindă din nou noaptea rătăcind printre copaci. Ştiam dinainte că busola este un accesoriu vital, dar în urma acestor două situaţii am realizat cu adevărat importanţa sa.

Ştim cu toţii că orice busola indică nordul şi mulţi neiniţiaţi cred că asta este tot ce trebuie să ştii despre acest instrument. Ei bine, lucrurile sunt puţin mai complicate de atât şi vă voi prezenta în continuare un mic ghid pe care dacă îl parcurgi cu atenţie, te va învăţa tot ce trebuie să ştii despre orientarea cu ajutorul busolei şi hărţii.

Harta

Sunt multe lucruri de discutat despre hărţi, dar voi încerca să fiu cât mai succint şi să prezint lucrurile de bază ce sunt necesare orientării.

Orice hartă este o reprezentare grafică a unei anumite porţiuni de teren. De obicei nordul oricărei hărţi este în partea de sus a acesteia. Majoritatea harţilor sunt traversate de o serie de linii paralele orientate pe direcţia Sud-Nord.

Unul dintre cele mai importante elemente ale oricărei hărţi este scara şi ne arată de câte ori a fost micşorat terenul pentru a se obţine reprezentarea sa grafică.

Scara hărţii este reprezentată în două feluri:

1 – Numeric – sub forma unei fracţii. Este practic raportul dintre o distanţă măsurată între două puncte pe hartă şi distanţa reală, măsurată între aceleaşi puncte, în teren. De exemplu la scara de 1:20.000, un centimetru măsurat pe hartă va reprezenta 20.000 cm (200m).

2  – Grafic – printr-o linie dreaptă divizată în părţi egale, unde o diviziune este egală cu numitorul scării numerice. De obicei “scara lineară” este divizată în kilometri, dintre care unul este subdivizat în sute de metri.

Orice hartă de orientare turistică bună trebuie să aibă trasate curbele de nivel. Curba de nivel este linia care uneşte punctele aflate la aceeaşi altitudine faţă de nivelul mării (considerat ca altitudine 0) şi are trecută în dreptul ei altitudinea (100m, 500m, etc).

Datorită curbelor de nivel putem identifica cu uşurinţă formele de relief inclusiv vârfurile de munte şi depresiunile. Cu cât liniile de nivel sunt mai dese cu atât zona de urcare sau coborâre este mai abruptă şi cu cât acestea sunt mai rare cu atât zona respectivă este mai plană. Pentru a ne da seama când este vorba de urcare şi când avem de a face cu o zonă de coborâre citim indicativele de altitudine de pe fiecare linie de nivel.

Un alt lucru bun de ştiut este că distanţa pe verticală dintre două curbe de nivel se numeşte echidistanţă. Dacă echidistanţa este de 20 m de exemplu, înseamnă că distanţa dintre curbele de nivel trecute pe hartă, în teren este de 20 metri.

Pe lângă curbele de nivel pe orice hartă sunt reprezentate diverse semne convenţionale şi majoritatea dintre ele sunt explicate într-o legendă care se găseşte de obicei într-unul dintre colţurile hărţii.

Busola – prezentare generala

În ziua de astăzi busola a început să aibă fel şi fel de concurenţi electronici iar principalul dintre ei este GPS-ul. Este adevărat că un GPS bun te poate ajuta să te orientezi cu uşurinţă pe drumurile încărcate în memoria sa, dar ce te faci atunci când vrei să mergi pe cărări nebătătorite? Să nu mai spunem de situaţia în care i se termină bateriile sau se strică din diverse motive.

De aceea, busola rămâne în continuare principalul accesoriu când vine vorba de orientare deoarece nu are nevoie de baterii şi nu se poate defecta la fel de uşor ca un dispozitiv electronic.

Originile busolei pot fi găsite undeva în mileniul III i. Ch. când un chinez a descoperit că o bucată de minereu lăsat să plutească în apă pe o placă de lemn se roteşte şi indică cu precizie nordul. Astăzi acest minereu poartă denumirea de magnetit (FE3O4).

Busola modernă a evoluat din acest sistem descoperit în urmă cu 5000 de ani, iar astăzi acul ei este confecţionat dintr-o bucată de oţel magnetizat ce stă suspendat pe un ac care îi permite să se rotească liber până când se stabilizează indicând nordul magnetic al Pământului.

Există numeroase tipuri de busole, dar cel mai potrivit model pentru orientarea în natură este busola sportivă (turistică sau bushcraft) ce arată ca în imaginea de mai jos.

Partile componente ale busolei

partile-busolei-tipic-masculin

Orice busolă sportivă este împărţită în trei mari categorii

A. Acul magnetic suspendat pe un ax şi colorat două culori, în principiu negru şi roşu. De obicei jumătatea roşie indică Nordul (4)

B. O structură circulară mobilă, compusă din două elemente:

– O ramă pe care sunt marcate cele patru puncte cardinale (N (1), E, S, W) şi care este subdivizată din două în două grade geometrice (plecând de la N – 0° spre E). Fiecare spaţiu de 20° este marcat cu numere între 20 şi 360 (10)

– Baza pe care sunt gravate o săgeată (9) şi câteva linii (6), paralele cu săgeata.

C. O placă de bază transparentă (11), pe care este inscripţionată săgeata ce indică direcţia de mers (5) şi o lupă (3) ce poate fi folosită pentru a vedea mai bine diverse detalii de pe hartă. Valoarea de pe rama mobilă pe care o indică baza săgeţii (2) reprezintă unghiul la care este reglată busola în momentul respectiv. Placa rectangulară este prevăzută şi cu o serie de diviziuni (centimetri şi inch-i) ce folosesc la măsurarea distanţelor pe hartă. De obicei busola este prevăzută şi cu un orificiu pentru şnur (8).

Utilizarea busolei si a hartii 

Înainte de a calcula direcţia de mers trebuie să îţi cunoşti poziţia în teren pe hartă. Din acest motiv, se recomandă să porneşti dintr-un punct ce poate fi recunoscut cu uşurinţă pe hartă. O cabană, un început de drum sau un vârf. În caz ca nu îţi cunoşti cu exactitate poziţia pe hartă, încearcă să o aproximezi folosindu-te de un anume reper aflat in apropierea ta pe care sa il poti identifica cu uşurinţă pe hartă (un varf, un curs de apa, o poiana, o depresiune etc.).

Odata ce îţi cunoşi poziţia pe hartă, iată care sunt paşii ce trebuiesc urmaţi pentru a găsi direcţia de mers corectă.

Pasul A. Nordarea Hartii

nordare-harta

Înainte de toate trebuie să nordăm harta. Pentru a face acest lucru corect suprapunem busola peste hartă şi avem grijă ca liniile nordului de pe cadranul busolei să se suprapună cu liniile nordului de pe hartă. Apoi rotim atât harta, cât şi busola până când acul magnetic va fi paralel cu liniile nordului de pe platforma busolei şi cu cele de pe hartă. Principiul de bază este ca la final nordul hărţii să fie unul şi acelaşi cu nordul indicat de busolă. Rezultatul final trebuie să arate ca în imaginea alăturată.

Pasul B. Gasirea Azimutului

azimut

Azimutul este de fapt unghiul format între nordul magnetic şi direcţia în care dorim să ne deplasăm. Pentru aflarea ayimutului trebuiesc urmaţi următorii paşi:

1. Pentru început unim pe hartă punctul în care ne aflăm (A) cu cel în care vrem să ajungem (B) printr-o linie dreaptă.

2. Se poziţionează busola pe hartă, astfel încât marginea ei să se suprapună cu linia care uneşte cele două puncte, cu vârful direcţiei de deplasare orientat către punctul destinaţiei (B).

3 Se roteşte cadranul gradat al busolei până când liniile de pe acesta devin paralele cu direcţia Sud-Nord a hărţii, iar nordul acului magnetic indică poziţia de Nord a hărţii.

4. Unghiul format de săgeata direcţiei de mers cu acul nordului magnetic reprezintă azimutul şi este indicat în gradele de pe rama circulară mobilă.

După ce ai obţinut direcţia de mers este indicat să îţi iei un reper pe care îl poţi vedea în depărtare (un copac mai special, o stâncă, sau orice altceva ce poate fi recunoscut cu uşurinţă). Reperul trebuie să fie în dreptul direcţiei de mers indicate de săgeata de pe cadranul rectangular al busolei.

Este recomandat ca reperul să poată fi uşor de urmărit în timpul deplasării şi să se afle la o distanţă cât mai îndepărtată. Pe toată durata deplasării către punctual dorit ne orientam folosindu-ne de azimut şi reperul ales. Odată ajunşi în dreptul reperul, ne alegem alt reper şi tot aşa, până ajungem la destinaţie.

Alesul reperului ne ajută să rămânem pe ruta corectă deoarece fără el, ne putem deplasa cu uşurinţă fără să ne dăm seama pe linia nord sud. Aceste abateri nu pot fi descoperite cu acul busolei iar în cazul în care direcţia de mers este mai lungă, ne putem depărta suficient de mult de punctul în care vrem să ajungem şi sfârşim prin a ne rătăci.

Atunci când ne deplasăm în natură este foarte posibil ca între noi şi punctual de destinaţie să întâlnim diverse forme de relief care ne împiedică să mergem în linie dreaptă (prăpăstii sau stânci de netrecut). În aceste cazuri ocolim zonele respective şi odată trecute, ne căutăm reperul ales iniţial şi repornim ruta din dreptul lui folosindu-ne şi de azimutul indicat de busolă.

Atenţie!

Acul magnetic al busolei este atras de Centrul Magnetic al Pământului, aflat în Golful Hudson şi care se deplasează lent în fiecare an. Între Polul Nord magnetic şi Polul nord Geografic exista o mică diferenţă ce se numeşte “declinaţie magnetică” şi la momentul actual este de 5 grade longitudine est.

Când este vorba de distanţe mici declinaţia nu poate afecta cu mult destinaţia finală, dar când este vorba de distanţe foarte mari măsurătorile trebuie corectate cu valoarea declinaţiei magnetice.

Nu uitaţi faptul că busola este foarte sensibilă la orice formă de magnetism, aşadar feriţi-o de metale atunci când vreţi să aflaţi nordul cu precizie. De asemenea, este bine să evitaţi folosirea busolei pe timp de furtună cu descărcări electrice.

 Concluzie

Ţinând cont de paşii de mai sus ar trebui sa ştii fără probleme cum se foloseşte busola împreună cu harta. Ţine minte că busola este unul dintre cele mai importante acesorii pe care tebuie să le ai în rucsac, aşadar asigură-te că o ai la tine de fiecare dată când porneşti în expediţii. De asemenea, în momentul în care vrei să cumperi o busolă îţi recomand să o pui alături de alte 3-4 modele pentru a vedea dacă nu este defectă şi dacă indică aceeaşi direcţie ca celelalte.

Daca vrei să înveţi şi cîteva metode de a te orienta în natură fără busolă, îţi recomand să citeşti şi articolul: Cum te orientezi noaptea folosind pozitia stelelor si luna?

 

 
 

Comments

comments

2

2 Responses to: Orientarea cu Busola si Harta

  1. February 12th, 2013

    Mirel,
    Imi place f. mult cum scrii si cum alegi subiectele articolelor tale…o singura intrebare: De ce e eviti sa-ti postezi imaginea pe profil?…
    Mie, cel putin, mi-ar place sa vad macar imaginea celui cu care as putea sa am un dialog…
    Dealtfel, articolele tale contin si niste imagini f. placute si ma indoiesc ca nu ai avea o imagine frumoasa care sa te reprezinte…

    Reply
  2. sorin l.

    April 24th, 2013

    cu tot respectul,dar exista mici erori in acest tip de orientare;1]declinatia magnetica are valoarea in functie de locul in care facem orientarea cu busola,in cazul romaniei declinatia magnetica are valoarea de aproximativ 5 grade longitudine est,adica este o valoare pozitiva.daca folosim busola,de exemplu in sudul noii zeelande,in acel loc avem o declinatie pozitiva spre est de 26 grade,cam mult,nu-i asa?

    Reply

Leave a Reply

  • (not be published)