Sex – masculin

Posted on November 01, 2012, 6:39 pm
4 mins

29 octombrie 1986, ora 10:15.

Încep a urla în necunoştinţă de cauză. Simt pentru prima dată aerul mai mult sau mai puţin curat al oraşului, aud pentru prima dată ploaia curgând afară, aud pentru prima dată voci de oameni, de văzut, nu ştiu sigur dar am impresia că vedeam un ninja alb holbându-se mirat la mine (doctorul). M-am născut.

Din acel moment am fost marcat: “e băiat”.

Nu, nu doctorul m-a declarat mascul ci dispoziţia cromozomilor din codul meu genetic.

Oricum, am fost definit ca şi specimen masculin sănătos al speciei umane, iar distracţia abia de-acolo a început.

Ce anume defineşte un bărbat ca şi bărbat?

Deschide televizorul şi comută pe orice canal în căutare de reclame. Fii atent ce-ţi spun ele: “cumpăra maşina X pentru că asta conduc bărbaţii adevăraţi”, “poarta ceasul Y pentru că femeile să fie în limbă după tine” sau “spală perdelele roz cu detergentul Z pentru a le face mai masculine”.

De aici începe jocul de-a “arată-mi ce ai ca să ştiu cât de bun eşti”.

Jocul ăsta are câteva reguli simple.

1. Arăţi celor din jur că ai mai mulţi bani/tupeu/muşchi/etc şi speri să nu fie unul care să te întreacă.

2. Odată ce ai demonstrat asta unui grup de oameni, te duci şi te uiţi la tine în oglindă cu mulţumire zicându-ţi: “într-adevăr sunt bun”.

3. Ziua următoare reiei jocul de la început să vezi cât de departe ajungi.

Acum, în caz că nu te-ai prins încă, am să-ţi explic mai clar care este subiectul acestui articol.

Ideea este simplă.

Noi, în calitate de masculi, avem o nevoie genetică de a concura, încercând să demonstrăm că suntem specimenul alpha al grupului. Această nevoie a fost prezenta şi când trăiam în peşteri şi când Edison a inventat becul şi când Nixon a fost asasinat. Fenomenul e omniprezent şi omnipotent în psihilogia noastră oarecum limitată.

Va-să-zică, în permanenţă, ne dorim să demonstrăm că ne permitem mai mult, că putem mai mult, că facem mai mult. Vrem să demonstrăm asta celor din jur.

Mai bizară devine situaţia atunci când cerem altcuiva să ne demonstreze ceva (orice), iar acel cineva intra în joc şi îşi dă silinţa.

Pentru că rândurile de mai sus pot fi puţin cam abstracte, am să simplific puţin treburile.

Caracterul unui bărbat:

1. Un bărbat adevărat, nu are nimic de demonstrat nimănui din jur, niciodată.

2. Singura persoană faţă de care trebuie să demonstreze ceva un bărbat, este el însuşi. Este dator faţă de el, să fie cel mai bun specimen cu putinţă. Să-şi dea silinţa în orice domeniu se implică şi să atingă punctul maxim al potenţialului său. Dacă acel punct nu este unul foarte avansat… este absolut irelevat. El îşi datorează sieşi să-l atingă.

3. Maşina, ceasul, hainele, nu te iluminează. Te ajută fizic, te colorează, te pun în lumina reflectoarelor dacă de asta ai nevoie… dar nu-ţi definesc personalitatea.

Gândurile unui tip cu picioarele pe pământ…

Comments

comments

One Response to: Sex – masculin

  1. Alex

    September 24th, 2013

    Un articol scurt, dar bun si esential poate chiar necesar delimitari baiat – barbat. Multumesc si astept si altele asemanatoare. Spor la scris !

    Reply

Leave a Reply

  • (not be published)